Cea de-a treia ediție a Laolaltă are loc într-un peisaj sumbru. Ideile de justiție socială, de ajutor reciproc și comun sau de acceptare a diferențelor de orice fel sunt din ce în ce mai demonizate, atribuite forțelor politice falimentare și asociate cu un trecut prost înțeles. Pe măsură ce forțele naționaliste par să bată în retragere, la nivel economic, social și cultural ne regăsim sub un asalt al politicilor de dreapta: austeritate, individualism, represiune și discriminări de tot felul. Pe deasupra, asistăm și la o dezvoltare în forță a grupărilor de dreapta și extremă dreapta la nivel internațional.
Speranța și viziunea noastră politică nu este și nu va fi niciodată legată de vreun partid politic. Mascarada pseudo-democratică a luptelor parlamentare și electorale nu ne reprezintă, nu poate vorbi pentru noi sau despre noi.
Suntem autonome, auto-organizate și ne aliem pe bază de afinitate pentru a lupta împotriva multiplelor sisteme de opresiune care ne atacă.
Autonomia noastră înseamnă că alegem să nu ne angajăm într-o luptă opozantă cu sistemul politic sau într-o critică stearpă a instituțiilor sale. A fi autonomi înseamnă a destitui sistemul, a-i neutraliza și a-i goli de conținut instituțiile. Nu vrem să câștigăm puterea, vrem să o părăsim, să o depășim, să devenim ne-guvernabile, să ne creăm propria utopie aici și acum.
De aceea alegem să ne auto-organizăm. Fără să așteptăm sau să cerem nimănui nimic. Fără sponsori, fără șefi sau ierarhii, fără compromisuri cu forțe care ne-ar putea folosi în propriile lor scopuri. Auto-organizarea nu înseamnă că luăm asupra noastră sarcinile statului. Nu vrem să constituim practici paralele prin care să acceptăm retragerea lui din sfera asistenței sociale. Dimpotrivă, prin fiecare gest al nostru denunțăm nepăsarea și represiunea statului neoliberal, care cheltuie mai mult pe arme decât pe locuințe, educație și sănătate.
Însă, afinitatea dintre noi, dintre grupurile noastre, ne face să urmărim alte scopuri decât înlocuirea instituțiilor și practicilor falimentare ale statului neoliberal cu altele, bazate pe munca noastră voluntară. Afinitatea presupune a da atenție dinamicilor de putere dintre noi, a elimina ierarhiile și autoritatea din practicile noastre, a ne concentra la fel de mult pe procesul prin care acționăm ca și pe acțiunea propriu-zisă. Afinitatea înseamnă a ne iubi pe noi însene mai mult decât ne urăsc dușmanii.
Acțiunile noastre au la bază lupta împotriva sistemelor de opresiune care ne lovesc în primul rând pe noi și pe tovarășele și tovarășii noştri, apoi pe cei și cele cu care stăm în solidaritate. Aceste sisteme nu poartă nume precum ,corupția’ sau ,ciuma roșie’. Opresiunea pe care o simțim noi și grupurile cu care suntem solidare nu este un construct discursiv electoral. Ea este ceva ce simțim zilnic și care ne afectează viața. Lupta noastră cu sistemele de opresiune este una pe viață și pe moarte.
Vorbim despre gentrificare, sexism, militarizare, sărăcie, criminalizare și schimbările climatice cauzate de capitalism.
Laolaltă suntem un arhipelag de grupuri de afinitate autonome și auto-organizate. Avem fiecare luptele noastre, care se intersectează și în același timp rămân independente. Nu vrem să ne unim, să confederăm, să avem o politică unică. Vrem să venim laolaltă pentru a ne consolida și mai bine afinitățile, pentru a ne cunoaște și mai bine luptele, greutățile, represiunea și victoriile.