Încă din anul 1971, odată cu primul congres internațional al romilor care a avut loc în Londra, ziua de 8 aprilie este o oportunitate de a celebra cultura și tradițiile rome, dar marchează mai ales veacuri de suferință, prigonire, sclavie și discriminare. Această zi are rolul de a atrage atenţia societăţii asupra problemelor cu care se confruntă romii, fiind de asemenea ziua memoriei romilor omorîţi de nazişti în timpul celui de-al doilea Război Mondial.

Astăzi, Ziua Intenațională a Romilor este privită mai ales ca zi de sărbătoare a culturii și obiceiurilor rome, prin evenimente fastoase,  festivaluri, acțiuni umanitare și vernisaje. Este indiscutabilă valoarea culturii rome, dar toate aceste evenimente ne pot face să trecem cu vederea situația extrem de gravă (și care continuă să se agraveze) cu care romii de pretutindeni se confruntă.

Mai sunt încă multe de făcut!

Este mai mult decât evident faptul că romii (între 10 și 12 milioane în Europa)  sunt încă principala țintă a unui spectru larg de discriminări, de la excluziuni sociale (în domeniul educației, angajărilor, locuințelor, etc.) și deportări, până la atacuri fizice și psihice, ”motivate” de criterii rasiste.

În Germania, Franța sau Italia se întâmplă lunar ca romii să fie deportați în Kosovo, Serbia sau România, în Ungaria partidul de extremă dreaptă Jobbik strânge voturi printr-o infamă campanie anti-romi, aceștia fiind nevoiți să trăiască zilnic cu frica tentativelor de crimă. Manifestații violente și atacuri împotriva romilor se întâmplă şi în Bulgaria, Cehia, România sau alte țări din vestul Europei. Poliția este cel puțin indiferentă, de multe ori fiind chiar ea instituția care instigă sau susține pe ascuns acțiuni rasiste.

Milioane de romi trăiesc în așezări improvizate, cel mai adesea fără acces la vreo sursă de apă potabilă sau electricitate. Aceasta este frecvent cauza îmbolnăvirilor adulților, dar mai ales a copiilor, cărora le este aproape imposibil să beneficieze de îngrijiri medicale. De multe ori, copiii romi sunt plasați în școli speciale, destinate celor cu probleme mentale sau segregați în clase separate, unde li se oferă educație inferioară. După același ”principiu” sunt sever dezavantajați  și pe piața muncii. Întâmpinând greutăți mari în gasirea locurilor de muncă, romii nu îsi pot permite locuințe adecvate, tratamente medicale sau să plătească costurile școlarizării copiilor lor. Marginalizați social, romii sunt de asemenea excluși din punct de vedere politic.

În timp ce accesul la o locuință stabilă și sigură afectează mulți romi, femeile rome sunt nevoite să suporte presiunea locuințelor sărace, fiind frecvent afectate de  practicile violente ale evacuărilor forțate. Prin feminizarea sărăciei și subjugarea socială continuă, minimul de bunăstare economică și personală devine un vis îndepărtat.

Și acest cerc vicios continuă la nesfâșit, agravat de refuzul autorităților-martore al atâtor crime și inegalități-de a lua măsuri pentru a împiedica discriminările zilnice și de a le respecta drepturile fundamentale, sociale și politice.

E timpul să facem aceste lucruri cunoscute și să strigăm împreună ”Stop deportărilor! Stop evacuărilor forțate! Stop rasismului! Stop discriminării!” Pe 8 aprilie, romi și ne-romi din toată lumea vor lua atitudine împotriva tuturor relelor comise împotriva romilor și iși vor aminti de victimele crimelor rasiste.  Tragediile trecute nu trebuie uitate pentru a putea preveni repetarea lor!

Acţiuni din Cluj:

– Duminică, 6 aprilie, discutii si film documentar Acasă

– Marţi, 8 aprilie, eveniment cultural-civic: Activismul rom din Cluj