[RO][HU]

De unde provine celebrarea zilei de 8 Martie ca Ziua Internațională a Femeilor?

De mai bine de un secol, ziua de 8 Martie a fost și continuă să fie o zi a rezistenței femeilor din clasa muncitoare, făcând legătura între mișcarea de eliberare a femeilor și cea a clasei muncitoare.

Importanța acestei zile datează încă din 8 martie 1857, când muncitoarele de la o fabrică de îmbrăcăminte din New York au organizat o grevă în care cereau ca ziua de muncă să fie redusă de la 12 ore la 10 ore, salarii mai mari, condiții mai bune de muncă și drepturi egale pentru femei. Greva a fost incheiată prin intervenția brutală a poliției, cu multe femei arestate și agresate (fizic și psihic).

Cincizeci și unul de ani mai târziu, pe 8 martie 1908, femei aparținând muncitoarelor din ateliere de ace au intrat în grevă în onoarea și pentru susținerea grevei surorilor de la fabrica de îmbrăcăminte din 1857, cerând de data aceasta și închiderea atelierelor ilegale, oprirea exploatării muncii copiilor și dreptul la vot pentru femei.

În 1910 Clara Zetkin, activistă socialistă germană, propune ca data de 8 Martie să fie sărbătorită ca Ziua Internațională a Femeilor, pentru a comemora cele doua greve mai sus menționate și pentru a stabili un cadru favorabil discuțiilor populare, pentru susținerea rezistenței femeilor muncitoare și pentru o mai bună organizare a acestora pe întreg globul.

 

Doi ani mai târziu, în 1912, susținătorii Mișcarii Internaționale a Muncitorilor Industriali intră în grevă la o fabrică de textile din Lawrence, eveniment cunoscut sub numele de Greva Pâinii și Trandafirilor. Aceasta a fost făcută în mare parte de femei și imigranți ca răspuns la micșorarea salariilor de către patronii inspirați de o nouă lege care reducea maximul de ore lucrate pe săptămână. Chiar dacă această grevă nu a avut loc pe 8 Martie, ea s-a întâmplat în primăvară și mesajul acesteia s-a răspândit în foarte multe direcții, în care clasa munctioare cere atât drepturile de bază necesare vieții cât și lucruri care să le facă viața mai bună, Greva Pâinii și Trandafirilor continuând să fie un punct de referința a zilei internaționale a femeilor.

De ziua internațională a femeilor din 1917, un grup de femei aflate în grevă la o fabrică de textile din Petrograd, Rusia a declanșat Revoluția Rusă, cerându-le soților și fraților lor să li se alăture. Ele au reușit să mobilizeze 90.000 de muncitori să-și ceară pâinea, oprirea războiului și represiunii țariste.

Încă de la începutul anilor 1900, Ziua Internațională a Femeilor a fost folosită de muncitori și muncitoare în primul rând ca și zi de rezistență și de organizare și în al doi-lea rând ca și zi de sărbătoare și comemorare a luptei dure dusă de proletarii din întreagă lume. Multe țări, incluzând Afganistan, Cuba, Vietnam, Rusia, celebrează ziua de 8 martie ca și sărbătoare oficială.

Nu trebuie să permitem ca istoria și semnificația zilei de 8 Martie să fie diluată de agenda burgheză, la fel cum s-a întâmplat și cu Ziua Muncii (1 Mai) care a dobândit între timp alte semnificații. Din păcate, odată cu strategiile de marketing ale marilor corporații care nu vor decât să vândă și să facă bani pe seama imaginii femeilor, această zi a devenit una în care o floare sau un mărțișor ne poate face să uităm de societatea sexistă în care trăim și inegalitățile şi formele de opresiune cu care ne confruntăm zilnic.

Este foarte important să ducem mai departe lupta surorilor noastre care, in 1857 și in 1908, au luptat pentru abolirea patriarhiei, sexismului și capitalismului ca și sisteme de opresive interconectate.

—-

Miért éppen március 8-án ünnepeljük a nők napját?

Honnan származik a március 8-i nemzetközi nőnap megünneplése?

Már több mint száz éve annak, hogy március 8., ami egyben a női egyenjogúság és a munkásmozgalom emléknapja is, a dolgozó nők ellenállásának napjaként vált ismertté.

Ennek a napnak története 1857. március 8-án kezdődött, amikor egy New York-i ruhagyár nőmunkásai sztrájkot szerveztek, hogy a 12 órás munkaidő 10 órára csökkentését, béremelést, jobb munkakörülményeket és a nők egyenjogúságát követeljék. A sztrájknak a rendőrség brutális beavatkozása vetett véget, több nőt bebörtönöztek, bántalmaztak (fizikai és pszichés sérülés érte őket).

Ötvenegy év múlva, 1908. március 8-án tűműhelyekben dolgozó nők megemlékezve és támogatva a ruhagyárbeli nőtársaik által 1857-ben indított sztrájkot, az illegális műhelyek bezárását, a gyermekmunkás jelenség felszámolását kérték, valamint követelték a nők szavazójogának elismerését.

1910-ben Clara Zetkin német szocialista aktivista azt javasolta, mintegy megemlékezve a már említett két sztrájkról, hogy március 8. legyen a nemzetközi nőnap, aminek keretében az egyenjogúságról szóló közviták kedvezőbb közhangulatot, a nőmozgalmak folytatást és hatékonyabb világszintű szervezést élveznének.

Két évvel később, 1912-ben, a Világ Ipari Munkásait (az Industrial Workers of the Worldot – IWW) támogatók, a lawrence-i textilgyár munkásai sztrájkba léptek. Az esemény a Kenyér és Rózsák Sztrájkja néven vált ismertté. A felvonulást nagyrészt nők és emigránsok szervezték válaszként arra, hogy a textilgyár-tulajdonosok brutálisan csökkentették az amúgy is alacsony béreket, amivel tovább nehezítették a létminimum alatt élő munkások életét. Ezt a sztrájkot ugyan nem március 8-án szervezték, de ugyancsak tavasszal történt. Üzenete széles körben elterjedt: a munkásosztály az élethez való alapvető jogait követelte (kenyeret), továbbá olyan dolgokat, amelyek jobbá teszik az életet számára (rózsát). Ebben az összefüggésben a Kenyér és Rózsák Sztrájkja a nemzetközi nőnap kapcsán hivatkozási pont maradt.

1917-ben a nemzetközi nőnap alkalmából Oroszországban – amikor egy szentpétervári textilgyár dolgozónői léptek sztrájkba, férjeiket, testvéreiket is kérve, hogy csatlakozzanak – kirobbant az Orosz Forradalom. Nekik 90 ezer munkást sikerült mozgósítaniuk: kenyeret kértek, a háború megállítását és a cári elnyomás megfékezését.

Az 1900-as évek elejétől kezdve a munkásnők és a munkások a nemzetközi nőnapra elsősorban az ellenállás napjaként tekintettek, másodsorban ünnepnapként és megemlékezésként azokról a munkásokról, akik világszerte kíméletlen harcokat folytattak jogaikért. Sok országban, mint Afganisztán, Kuba, Vietnám vagy Oroszország március 8. hivatalos ünnepnek számít.

Nem kell elfogadnunk, hogy – amint az a munka ünnepével (május 1.) is történt, amelyet időközben szintén más tartalommal ruháztak fel – március 8. története és jelentősége feloldódik a burzsoá programban. A nagy vállalatok marketing-stratégiáival összhangban, amelyeknek célja a nőkről alkotott kép piacképességének növelése, tehát az ebből származó anyagi haszon maximalizálása, március 8. olyan nappá vált, amikor egy virág vagy egy márciuska (mărţişor) sokunkkal képes elfeledtetni azt a szexista társadalmat, amelyben élünk, az esélyegyenlőtlenségeket és az elnyomás kölönféle formáit, amelyekkel naponta szembesülünk.

Nagyon fontos, hogy továbbvigyük nőtársaink harcát, akik 1857-ben és 1908-ban a kapitalizmussal összefüggő patriárchátus és szexizmus elnyomó jelenségeinek felszámolásáért küzdöttek.