fest No Borders, #10 în exil la Cluj

—- NO BORDERS #10 – in exil—-

 

no borders

Legendarul festival No Borders din Timisoara este în exil. Cluj-Napoca este un oraş deschis refugiaţilor, aşa că, ne-am unit forţele şi lucrăm împreună pentru NO BORDERS FEST #10 la Cluj, în La Ţevi, duminică, 23 Martie 2014.

Începem seara cu o proiecţie la ora 18:00:
NOISE AND RESISTANCE – voices from the diy underground
[http://www.noise-resistance.de/]

iar de la 20:00 FIX încep concertele:

NN [anarcho punk, italia]
PAVILIONUL 32 [very political nomadic drum&bass hardcore punk] – http://pavilionul32.gluganeagra.ro/
MC BROKO [teknogrind breakcrustcore, cehia] –http://mcbroko.net/
AWWO [black & heavy punk, timişoara] – http://awwo.bandcamp.com/
VERA RENCZI [the only punk band in the village/sludgeviolence, cluj –faking- napoca]-http://verarenczipv.blogspot.com/
+ after party THC [transilvania hardcore soundsystem] –https://www.facebook.com/transilvania.hardcore

Pentru cei flămânzi, va fi mâncare vegană gătită cu drag de pretenaşii de la colectivul A-casa//Hrană Nu Bombe.
Pentru cei cu sete de informaţie, vor exista distro-uri şi un infopoint, sub sloganul FII INFORMAT, NU INFORMATOR!

Data: 23 martie 2014
Ora: 18:00
Bands support: 15 ron
Locaţie: La Ţevi (str. Potaissa nr.6, Cluj-Napoca)
http://gluganeagra.ro/ & http://leavemealonezine.blogspot.ro/
cu super extra mulţumiri: A-casa: http://acasacluj.noblogs.org/ şi toată lumea care susţine necondiţionat scena underground diy: SO-LI-DA-RI-TA-TE !

Piața Autonomă Cluj #10

1903992_514952265279968_680627899_n

Piaţa Autonomă din Cluj (PAC) funcţionează pe principiul economiei pe bază de dar, unde bunuri şi servicii sunt oferite fără vreun fel de înţelegere explicită sau aşteptări la vreo recompensă. Ideal, aceste schimburi au loc deja voluntar într-o comunitate şi servesc la construirea relaţiilor sociale. Nu totul se rezumă la obţinerea unui profit sau avantaj social, majoritatea schimburilor din societate funcţionează în afara economiei de piaţă, pe principiul bunăvoinţei şi cooperării.
Aşadar, ne propunem, ca sub numele de Piaţa Autonomă din Cluj, să ne întâlnim în fiecare lună pentru a crea un spaţiu liber de bani şi diviziuni sociale. Aici vor avea loc ateliere, se vor oferi şi primi servicii şi bunuri la liber şi vom servi împreună o masă caldă sub egida „Hrană, nu bombe”.

Servicii şi bunuri la liber

Prin oferirea de servicii şi lucruri la liber căutăm o alternativă la sistemul economic actual. Vrem să oferim astfel o oportunitate pentru membrii comunităţii de a împărţi bunurile pe care le au în abundenţă. Prin bunuri ne referim la haine, electrocasnice, cărţi, plante etc dar şi la diverse îndeletniciri sau informaţii care ar putea îmbunătăţi viaţa comunităţii.

Acestea nu reprezintă în niciun caz un act de caritate, ci o încercare de a aduce mai aproape oameni din toate mediile sociale, de a trece peste barierele impuse de societate şi de a-i aduce pe picior de egalitate, măcar pentru câteva ore, pe toţi participanţii.

Ateliere

Atelierele sunt menite să încurajeze libera circulaţie a informaţiei, prin învăţarea de lucruri şi îndeletniciri noi. Până acum am învăţat cum să reciclăm şi să reutilizăm diferite obiecte, am făcut instrumente muzicale din ţevi, ne-am iniţiat în arta fotografiei şi a acordării primului ajutor, am învăţat primele cuvinte în limba romanes şi ne-am cunoscut mai bine drepturile.

HRANĂ NU BOMBE!

În cadrul fiecărei ediţii PAC se serveşte mâncare vegană (şi ceai cald), pe care o vom mânca împreună pe parcursul evenimentului. Toată lumea este invitată să servească cu noi cel puţin o farfurie de mâncare şi să stea la o poveste. De ce mâncare vegană? Pentru că animalele sunt şi ele victime ale exploatării şi cruzimii în numele profitului.

Vă invităm duminică, 16 martie, la ediţia numărul 10 a Pieţei Autonome din Cluj. Aceasta va avea loc în spațiul tranzit.ro, Samuel Brassai, nr. 5 (în spatele magazinului Sora), între orele 14:00-18:00.

Haideţi să schimbăm modul în care consumăm şi folosim obiectele!

Nu uitaţi prezenţa banilor NU este necesară şi nici binevenită.

Câteva poze de la eveniment:

100_4934 100_4935 100_4937 100_4941

Apel: implică-te în organizarea acţiunii “Revendică noaptea!”

Implică-te în organizarea marşului şi a evenimentelor din luna martie!
Marşul “Revendică noaptea” şi evenimentele tematice din luna martie sunt organizate pe bază voluntară de către colectivul Ⓐ-casă, cu sprijinul mai multor grupuri activiste sau organizaţii locale şi naţionale.

rtn

Ca să realizăm acest marş avem nevoie de sprijinul oricărei persoane care doreşte să se implice în realizarea de bannere, postere şi fluturaşi, distribuirea lor prin oraş şi pregătirea marşului. Vino Ⓐ-casă la atelierul informal de joi seara de la ora 6 seara ca să alegem mesajele pentru marş şi să pictăm bannerele împreună!

Dacă eşti interesat(ă) să te alături la aceste activităţi, scrie-ne la adresa casa.fara.nume@riseup.net

Revendică Noaptea!

Revendică noaptea!

– demonstraţie pentru străzi şi spaţii publice sigure pentru toată lumea

Încă de când sunt mici, fetele sunt învăţate să le fie frică să meargă noaptea pe stradă din cauză că acest lucru e periculos, străzile fiind reprezentate ca nesigure pentru ele. Iar fetele sau femeile care merg sau sunt noaptea pe stradă sunt judecate ca fiind mai puţin morale în raport cu idealul „fetei cuminţi”, reconfirmat de fiecare dată de popularitatea expresiei sexiste din folclor „Şi frumoasă şi devreme acasă!”. Dar problema siguranţei stăzilor şi a locurilor publice nu ar trebui să fie diminuată sau rezolvată numai prin reglementarea comportamentului fetelor, astfel încât pericolele să fie evitate. Această modalitate de a menţine persoanele în siguranţă pe stradă, în loc să încrimineze făptaşii sua potenţialii făptaşi ai agresiunilor, limitează şi controlează implicit spaţiile publice într-un mod genizat, care depinde de concepţiile despre feminitatea şi masculinitatea general acceptate social.

reclaim the night poster_blog

Populare încă din anii 1970, marşurile Reclaim the Night sau Take Back the Night au fost organizate în mai multe ţări din lume în ultimii ani, printre care Marea Britanie, Statele Unite şi Australia, toate fiind acţiuni de stradă pentru recuperarea spaţiilor publice din care femeile au fost anterior împinse în afară din cauza violenţei şi hărţuirilor de tot felul.

Este prima dată când în Cluj se organizează un marş pentru revendicarea străzilor sigure noaptea, ca acestea să fie pentru toată lumea lipsite de pericole, de hărţuire sau de agresiuni. Vrem ca prin această acţiune să ne arătam sprijinul pentru toate persoanele care au avut de suferit fizic şi psihic din cauza violenţei sexuale. Este o formă de protest care atrage atenţia asupra hărţuirii stradale şi a agresiunilor de pe străzile şi din barurile din Cluj. Este o demonstraţie pentru a atrage atenţia asupra importanţei sexului consensual.

Marcheză împreună cu noi 8 martie, ziua internaţională a femeilor, participând la marşul „Revendică Noaptea!” pentru a demonstra împotriva violenţei şi abuzurilor împotriva femeilor, pentru o existenţă fără violenţă împotriva femeilor şi a fetelor. E important să milităm împreună, fete şi băieţi, indiferent de clasă sau grup etnic, pentru ca „nu să fie nu”, adică sexul să fie consensual! Să milităm împreună împotriva blamării victimelor în situaţii de viol sau abuz!

Ne întâlnim la ora 21.00 în Piaţa Mihai Viteazu, pe aleea din faţa statuii.

 

De unde provine 8 martie ca ziua femeilor? Miért éppen március 8-án ünnepeljük a nők napját?

[RO][HU]

De unde provine celebrarea zilei de 8 Martie ca Ziua Internațională a Femeilor?

De mai bine de un secol, ziua de 8 Martie a fost și continuă să fie o zi a rezistenței femeilor din clasa muncitoare, făcând legătura între mișcarea de eliberare a femeilor și cea a clasei muncitoare.

Importanța acestei zile datează încă din 8 martie 1857, când muncitoarele de la o fabrică de îmbrăcăminte din New York au organizat o grevă în care cereau ca ziua de muncă să fie redusă de la 12 ore la 10 ore, salarii mai mari, condiții mai bune de muncă și drepturi egale pentru femei. Greva a fost incheiată prin intervenția brutală a poliției, cu multe femei arestate și agresate (fizic și psihic).

Cincizeci și unul de ani mai târziu, pe 8 martie 1908, femei aparținând muncitoarelor din ateliere de ace au intrat în grevă în onoarea și pentru susținerea grevei surorilor de la fabrica de îmbrăcăminte din 1857, cerând de data aceasta și închiderea atelierelor ilegale, oprirea exploatării muncii copiilor și dreptul la vot pentru femei.

clara

În 1910 Clara Zetkin, activistă socialistă germană, propune ca data de 8 Martie să fie sărbătorită ca Ziua Internațională a Femeilor, pentru a comemora cele doua greve mai sus menționate și pentru a stabili un cadru favorabil discuțiilor populare, pentru susținerea rezistenței femeilor muncitoare și pentru o mai bună organizare a acestora pe întreg globul.

 

Doi ani mai târziu, în 1912, susținătorii Mișcarii Internaționale a Muncitorilor Industriali intră în grevă la o fabrică de textile din Lawrence, eveniment cunoscut sub numele de Greva Pâinii și Trandafirilor. Aceasta a fost făcută în mare parte de femei și imigranți ca răspuns la micșorarea salariilor de către patronii inspirați de o nouă lege care reducea maximul de ore lucrate pe săptămână. Chiar dacă această grevă nu a avut loc pe 8 Martie, ea s-a întâmplat în primăvară și mesajul acesteia s-a răspândit în foarte multe direcții, în care clasa munctioare cere atât drepturile de bază necesare vieții cât și lucruri care să le facă viața mai bună, Greva Pâinii și Trandafirilor continuând să fie un punct de referința a zilei internaționale a femeilor.

De ziua internațională a femeilor din 1917, un grup de femei aflate în grevă la o fabrică de textile din Petrograd, Rusia a declanșat Revoluția Rusă, cerându-le soților și fraților lor să li se alăture. Ele au reușit să mobilizeze 90.000 de muncitori să-și ceară pâinea, oprirea războiului și represiunii țariste.

muncitoarele din petrograd

Încă de la începutul anilor 1900, Ziua Internațională a Femeilor a fost folosită de muncitori și muncitoare în primul rând ca și zi de rezistență și de organizare și în al doi-lea rând ca și zi de sărbătoare și comemorare a luptei dure dusă de proletarii din întreagă lume. Multe țări, incluzând Afganistan, Cuba, Vietnam, Rusia, celebrează ziua de 8 martie ca și sărbătoare oficială.

Nu trebuie să permitem ca istoria și semnificația zilei de 8 Martie să fie diluată de agenda burgheză, la fel cum s-a întâmplat și cu Ziua Muncii (1 Mai) care a dobândit între timp alte semnificații. Din păcate, odată cu strategiile de marketing ale marilor corporații care nu vor decât să vândă și să facă bani pe seama imaginii femeilor, această zi a devenit una în care o floare sau un mărțișor ne poate face să uităm de societatea sexistă în care trăim și inegalitățile şi formele de opresiune cu care ne confruntăm zilnic.

Este foarte important să ducem mai departe lupta surorilor noastre care, in 1857 și in 1908, au luptat pentru abolirea patriarhiei, sexismului și capitalismului ca și sisteme de opresive interconectate.

—-

Miért éppen március 8-án ünnepeljük a nők napját?

Honnan származik a március 8-i nemzetközi nőnap megünneplése?

Már több mint száz éve annak, hogy március 8., ami egyben a női egyenjogúság és a munkásmozgalom emléknapja is, a dolgozó nők ellenállásának napjaként vált ismertté.

Ennek a napnak története 1857. március 8-án kezdődött, amikor egy New York-i ruhagyár nőmunkásai sztrájkot szerveztek, hogy a 12 órás munkaidő 10 órára csökkentését, béremelést, jobb munkakörülményeket és a nők egyenjogúságát követeljék. A sztrájknak a rendőrség brutális beavatkozása vetett véget, több nőt bebörtönöztek, bántalmaztak (fizikai és pszichés sérülés érte őket).

Ötvenegy év múlva, 1908. március 8-án tűműhelyekben dolgozó nők megemlékezve és támogatva a ruhagyárbeli nőtársaik által 1857-ben indított sztrájkot, az illegális műhelyek bezárását, a gyermekmunkás jelenség felszámolását kérték, valamint követelték a nők szavazójogának elismerését.

1910-ben Clara Zetkin német szocialista aktivista azt javasolta, mintegy megemlékezve a már említett két sztrájkról, hogy március 8. legyen a nemzetközi nőnap, aminek keretében az egyenjogúságról szóló közviták kedvezőbb közhangulatot, a nőmozgalmak folytatást és hatékonyabb világszintű szervezést élveznének.

Két évvel később, 1912-ben, a Világ Ipari Munkásait (az Industrial Workers of the Worldot – IWW) támogatók, a lawrence-i textilgyár munkásai sztrájkba léptek. Az esemény a Kenyér és Rózsák Sztrájkja néven vált ismertté. A felvonulást nagyrészt nők és emigránsok szervezték válaszként arra, hogy a textilgyár-tulajdonosok brutálisan csökkentették az amúgy is alacsony béreket, amivel tovább nehezítették a létminimum alatt élő munkások életét. Ezt a sztrájkot ugyan nem március 8-án szervezték, de ugyancsak tavasszal történt. Üzenete széles körben elterjedt: a munkásosztály az élethez való alapvető jogait követelte (kenyeret), továbbá olyan dolgokat, amelyek jobbá teszik az életet számára (rózsát). Ebben az összefüggésben a Kenyér és Rózsák Sztrájkja a nemzetközi nőnap kapcsán hivatkozási pont maradt.

1917-ben a nemzetközi nőnap alkalmából Oroszországban – amikor egy szentpétervári textilgyár dolgozónői léptek sztrájkba, férjeiket, testvéreiket is kérve, hogy csatlakozzanak – kirobbant az Orosz Forradalom. Nekik 90 ezer munkást sikerült mozgósítaniuk: kenyeret kértek, a háború megállítását és a cári elnyomás megfékezését.

Az 1900-as évek elejétől kezdve a munkásnők és a munkások a nemzetközi nőnapra elsősorban az ellenállás napjaként tekintettek, másodsorban ünnepnapként és megemlékezésként azokról a munkásokról, akik világszerte kíméletlen harcokat folytattak jogaikért. Sok országban, mint Afganisztán, Kuba, Vietnám vagy Oroszország március 8. hivatalos ünnepnek számít.

Nem kell elfogadnunk, hogy – amint az a munka ünnepével (május 1.) is történt, amelyet időközben szintén más tartalommal ruháztak fel – március 8. története és jelentősége feloldódik a burzsoá programban. A nagy vállalatok marketing-stratégiáival összhangban, amelyeknek célja a nőkről alkotott kép piacképességének növelése, tehát az ebből származó anyagi haszon maximalizálása, március 8. olyan nappá vált, amikor egy virág vagy egy márciuska (mărţişor) sokunkkal képes elfeledtetni azt a szexista társadalmat, amelyben élünk, az esélyegyenlőtlenségeket és az elnyomás kölönféle formáit, amelyekkel naponta szembesülünk.

Nagyon fontos, hogy továbbvigyük nőtársaink harcát, akik 1857-ben és 1908-ban a kapitalizmussal összefüggő patriárchátus és szexizmus elnyomó jelenségeinek felszámolásáért küzdöttek.